"Europa - actor pe scena internaţională"
Marius Rogin – PDL
La 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona, încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale.
Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE, în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Principalele obiective sunt următoarele.
O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.
Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene, va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale.
O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale vor participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.
O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.
O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni.
Tratatul de la Lisabona menţine drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.
Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele “patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.
José Manuel Barroso îşi doreşte un al doilea mandat de cinci ani în fruntea Comisiei Europene, dar, cum nu toate grupurile politice din Parlamentul European îl mai vor, el a ales să prezinte un program politic menit să îi servească drept carte de vizită. Prezentarea programului său politic a avut loc la Bruxelles, iar rezultatele tind către un compromis, José Manuel Barroso nu are un contracandidat afirmat, şefii de stat şi de guverne i-au adus o susţinere unanimă în luna iunie, dar una destul de timidă. Aceasta nu echivalează cu o numire oficială, iar Parlamentul European, care va trebui să îi aducă votul de învestitură final şi este şi el neconvins de performanţa lui Barroso, a sesizat astfel ocazia de a-i pune beţe în roate. Fidelă i-ar fi, până la proba contrară, doar formaţiunea sa de centru-dreapta, Partidul Popular European, grupul cel mai important din Parlamentul European, dar ale cărui voturi nu sunt suficiente pentru învestitură. Atacat, înaintea verii, de socialişti, liberali şi ecologişti deopotrivă, Barroso s-a agăţat totuşi de candidatura sa şi a decis să îi convingă pe politicienii ce i se opun prin prezentarea unui program politic. Demersul este fără precedent. Un viitor preşedinte de Comisie Europeană, numit oficial de guvernele naţionale este, de obicei, audiat în plenul Parlamentului înaintea votului de învestitură. Niciodată un alt politician nu a prezentat însă un program de guvernare politică fiecărui grup în parte. Este adevărat că puţini preşedinţi de Comisie Europeană au dorit o reînnoire de mandat în trecut, ultimul care a făcut-o, Jacques Delors, a întrunit o majoritate covârşitoare pentru un al doilea mandat.
Considerat un politician abil, care vorbeşte bine, dar acţionează arareori, el a fost puternic contestat în toamna trecută, când izbucnea criza economică. Lipsa unui contracandidat îi aduce însă acum pe oponenţii săi în pragul unui compromis.
Tratatul de la Lisabona este primul tratat adoptat în cadrul Uniunii Europene cu 27 de state membre, fiind, de asemenea, primul Tratat al UE pe care România l-a semnat în calitate de stat membru. România participase anterior, în octombrie 2004, la Roma, în calitate de stat candidat, la semnarea Actului Final al Conferinţei care a adoptat Tratatul Constituţional.
Instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. Va utiliza forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.